-Solitar-

Era un copilas,si era la marginea unei paduri,in apropierea unei cascade ce traversa acel loc.Statea solitar privind nemarginitul cer senin,neobservand pustiul de langa el.Parea interesat doar de cer.Si de el.Ce egoist!Sa-ti oferi atentie doar tie si...cerului?!Ma indrept spre dansul,il intreb:
-Ce stii tu despre iubire,copile? Ai intalnit-o si tu vreodata in vreuna din calatoriile tale,sau a fost iluzia creativitatii tale?
-Tanti,stii tu adevaratul sens al vietii?
-Crezi ca viata-i necunoscut?
-Necunoscutul e pretutindeni.
-Copile,eu cred ca-i iubire!
-Tanti,la sfarsitul vietii,aici ne vom intalni si vom negocia ce si cum.
Dupa ultimele cuvinte,s-a intamplat ceva,ori nu,cine poate stii?Eu  stiu doar ca am adormit in bratele pustiului.